Mâine se împlinește un an și jumătate de când împărțim și bunele și relele. Un an și jumătate în care am învățat să plângem, să râdem, să glumim, să suspinăm, să călătorim, să iubim, să facem totul împreună. Stau și mă întreb, cum știi că ai întâlnit-o pe EA? Nu știu cum știți voi, dar cu siguranță știu cum știu eu.
Știu că am întâlnit-o pe EA pentru că am fost încă de la început cucerit de zâmbetul ei. Pentru că de la bun început, fără concediu, mi-a vorbit frumos și mi-a susținut visurile. Pentru că avem locurile noastre, bucățelele noastre de oraș în care mergem și zicem “Aici am fost în prima zi”, “Aici am fost în seara aia, după concert”, “Aici am fost în seara aceea în care am plâns jumătate de oră”… Pentru că de un an și jumătate păstrăm tradițiile de la început. Pentru că am învățat să râdem de prostiile pe care uneori le facem și să plângem amândoi pentru orice mic cuvânt spus aiurea, pentru că nu vrem ca vreodată să ne rănim. Pentru că ne place amândurora poezia, pentru că ne place amândurora Nichita, pentru că EA l-a acceptat pe Cioran în viața ei, Cioran fiind fratele meu mai celebru ( 😀 ). Pentru că avem glumele noastre, poreclele noastre, maimuțărelile noastre de fiecare seară. Pentru că nu ne culcăm niciodată supărați, pentru că orice s-ar întâmpla în timpul zilei, seara facem pace pentru a ne imagina unul pe altul cât mai frumoși și pentru a adormi liniștiți… Pentru că suntem ca o familie. Pentru că dincolo de relația de iubire, există prietenie și respect. Pentru că ne suntem în fiecare clipă, mereu mai emoționați și mai îndrăgostiți. Pentru că simțim iubirea, ci nu doar o exteriorizăm. Pentru că pur și simplu știu!!!
O iubesc! Pentru că este EA!
Like this:
Like Loading...
Izbucniri 