Izbucniri

“Cu câte iluzii trebuie să mă fi născut ca să pot pierde câte una în fiecare zi!…” – Emil Cioran

Tag: stari

Momente de schizofrenie

De-aș putea înghiți câteva pastile care să-mi inducă o dulce schizofrenie! De-aș avea o rețetă în acest sens, un fel de tratament zilnic pentru ne-schizofrenici! Oricât m-aș chinui, nu reușesc să vituperez faptic realitatea patibulară, mult prea stearpă, mult prea liniară… Aș da orice pentru câteva clipe de nebunie pe zi, pentru un moment de schizofrenie, măcar din când în când…

Și știu că mă cuibăresc în prolixitate, știu că elucubrez, dar măcar așa să ascund urmele evidentului mundan, măcar așa să fug…

 

Sursa foto: Pinterest.com

Transfigurări

Am cunoscut și viața, și moartea! Și speranța, și deznădejdea! Și extazul, și agonia! Din fericire, am reușit să păstrez la loc sigur un zâmbet timid. Pe măsură ce timpul a trecut, am învățat să îl cultiv tot mai mult, să am grijă de el, să îi dau (re)naștere chiar și în condiții improprii… Noroc că a avut cine să îmi aducă aminte că pot să zâmbesc!

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Impresii și stări

În tren, stând cu capul pe umărul ei, privind oarecum cu susul în jos pe geam, munții păreau că dansează cu norii și cu albastrul. Milioane de copaci ce îmbrăcau eternii, păreau niște stalagmite ce se ridicau către cer. Era un sentiment atât de plăcut!…… După câțiva kilometri, am observat o zona de pădure “înclinată”, de-a lungul unui deal. O bucată întreagă de stâncă stătea învelită de zeci de trunchiuri de copaci căzuți, uciși. Un sentiment atât de rece mă încerca!… Revoltă amestecată cu dezgust… Cât de indiferenți și de proști pot fi oamenii! Mă întreb, oare unde vom ajunge?!!!!…………

Fulgerări

Un țipăt incontrolabil astupă urechile pomilor, iar vijelia se pornește la drum mai puternică decât oricând. Regrete, doruri și friguri se preschimbă într-o furie abominabilă. Asfaltul se crapă sub greutatea alternanțelor viață-moarte ce se nasc în sufletele rătăcite, iar soarele își trage pe cap gluga și își acoperă corpul cu o manta de ploaie. Rămâne doar griul omniprezent ce sedează picioarele indivizilor pe care îi transformă în prizonieri ai apocalipsei…

Stări…

Nu pot face nimic “în grabă”. Trebuie să învăț să folosesc mâna stângă, însă până atunci semăn cu un bătrân bolnav care varsă jumătate de lingură de ciorbă înainte de a ajunge cu ea la gură… Trebuie să am grijă cum dorm, trebuie să port o “funie” agățată de gât, așa cum o făceam în copilărie când țineam cheia casei la piept… Ce coșmar, pentru un dependent de mișcare, să se miște cu porția, să își calculeze fiecare activitate… Și ce coșmar pentru un dependent de scris! …

… Dar o să treacă … AMR 19 zile …

Cum știi că ai întâlnit-o pe EA?

Mâine se împlinește un an și jumătate de când împărțim și bunele și relele. Un an și jumătate în care am învățat să plângem, să râdem, să glumim, să suspinăm, să călătorim, să iubim, să facem totul împreună. Stau și mă întreb, cum știi că ai întâlnit-o pe EA? Nu știu cum știți voi, dar cu siguranță știu cum știu eu.

Știu că am întâlnit-o pe EA pentru că am fost încă de la început cucerit de zâmbetul ei. Pentru că de la bun început, fără concediu, mi-a vorbit frumos și mi-a susținut visurile. Pentru că avem locurile noastre, bucățelele noastre de oraș în care mergem și zicem “Aici am fost în prima zi”, “Aici am fost în seara aia, după concert”, “Aici am fost în seara aceea în care am plâns jumătate de oră”… Pentru că de un an și jumătate păstrăm tradițiile de la început. Pentru că am învățat să râdem de prostiile pe care uneori le facem și să plângem amândoi pentru orice mic cuvânt spus aiurea, pentru că nu vrem ca vreodată să ne rănim. Pentru că ne place amândurora poezia, pentru că ne place amândurora Nichita, pentru că EA l-a acceptat pe Cioran în viața ei, Cioran fiind fratele meu mai celebru ( 😀 ). Pentru că avem glumele noastre, poreclele noastre, maimuțărelile noastre de fiecare seară. Pentru că nu ne culcăm niciodată supărați, pentru că orice s-ar întâmpla în timpul zilei, seara facem pace pentru a ne imagina unul pe altul cât mai frumoși și pentru a adormi liniștiți… Pentru că suntem ca o familie. Pentru că dincolo de relația de iubire, există prietenie și respect. Pentru că ne suntem în fiecare clipă, mereu mai emoționați și mai îndrăgostiți. Pentru că simțim iubirea, ci nu doar o exteriorizăm. Pentru că pur și simplu știu!!!

O iubesc! Pentru că este EA!

Gând LXVI

Ce este dragostea, dacă nu transfigurarea visurilor noastre cele mai frumoase într-o realitate divină?!

%d bloggers like this: