Izbucniri

“Cu câte iluzii trebuie să mă fi născut ca să pot pierde câte una în fiecare zi!…” – Emil Cioran

Tag: suflete pereche

Cum știi că ai întâlnit-o pe EA?

Mâine se împlinește un an și jumătate de când împărțim și bunele și relele. Un an și jumătate în care am învățat să plângem, să râdem, să glumim, să suspinăm, să călătorim, să iubim, să facem totul împreună. Stau și mă întreb, cum știi că ai întâlnit-o pe EA? Nu știu cum știți voi, dar cu siguranță știu cum știu eu.

Știu că am întâlnit-o pe EA pentru că am fost încă de la început cucerit de zâmbetul ei. Pentru că de la bun început, fără concediu, mi-a vorbit frumos și mi-a susținut visurile. Pentru că avem locurile noastre, bucățelele noastre de oraș în care mergem și zicem “Aici am fost în prima zi”, “Aici am fost în seara aia, după concert”, “Aici am fost în seara aceea în care am plâns jumătate de oră”… Pentru că de un an și jumătate păstrăm tradițiile de la început. Pentru că am învățat să râdem de prostiile pe care uneori le facem și să plângem amândoi pentru orice mic cuvânt spus aiurea, pentru că nu vrem ca vreodată să ne rănim. Pentru că ne place amândurora poezia, pentru că ne place amândurora Nichita, pentru că EA l-a acceptat pe Cioran în viața ei, Cioran fiind fratele meu mai celebru ( 😀 ). Pentru că avem glumele noastre, poreclele noastre, maimuțărelile noastre de fiecare seară. Pentru că nu ne culcăm niciodată supărați, pentru că orice s-ar întâmpla în timpul zilei, seara facem pace pentru a ne imagina unul pe altul cât mai frumoși și pentru a adormi liniștiți… Pentru că suntem ca o familie. Pentru că dincolo de relația de iubire, există prietenie și respect. Pentru că ne suntem în fiecare clipă, mereu mai emoționați și mai îndrăgostiți. Pentru că simțim iubirea, ci nu doar o exteriorizăm. Pentru că pur și simplu știu!!!

O iubesc! Pentru că este EA!

Un suflet + un suflet = O pereche de suflete

– …Dar de ce nu mă mai satur de tine?…

– Pentru că suntem și vom fi toată viața suflete pereche. Pentru că suntem piese ale aceluiași puzzle.

O întrebare scurtă, nouă cuvinte…o semnificație mult mai profundă. Esența e mult mai importantă decât ambalajul.

Iubita mea, chiar așa suntem! Am fost, suntem și vom fi toată viața suflete pereche. Felul cum ne privim, cum ne vorbim, cum ne șoptim, cum ne ținem de mână, cum ne sărutăm…parcă am fi fost separați de un război de 50 de ani, iar acum ne revedem, răniți și murdari, după o vreme în care tot ce ne rămăsese era speranța că suntem încă vii și că într-o bună zi vom mai gusta măcar o dată din borcanul cu dulceață. Nu trece o zi, o oră sau un minut fără să mă gândesc la noi, fără să mă gândesc dacă ești bine, fără să mă gândesc la următoarea noastră îmbrățișare și următorul sărut.

… Și când mă gândesc că atâta amar de vreme am căutat legați la ochi iubirea, învârtindu-ne în cerc, iar ea, sărmana, era chiar lângă noi…

Mai sunt câteva ore, iubita mea! Mâine vom fi noi, parcul și trandafirul acela roșu pe care ador să ți-l ofer. Abia aștept să te strâng în brațe!

Te iubesc!

160820121977

Departe, dar totuși aproape

“Depărtarea nu este depărtare dacă sufletele sunt apropiate.”

Cam așa sună un proverb indian, care mie mi se pare de o valabilitate perfectă. De ce să ne facem griji din cauza distanței, când sufletele noastre sunt legate între ele cu o frânghie făcută din același material din care este făcut universul? Știm bine că universul este de neoprit din activitatea sa, că nu îl putem sparge sau rupe; nu putem nici măcar să îl dezamăgim. El își vede de drumul său, indiferent că ne convine sau nu.

Ei bine, iubita mea, așa suntem si noi. Chiar dacă în zilele ce urmează vom fi despărțiți de vreo 100 de km, sufletele noastre vor fi mai apropiate ca niciodată. Sunt și vor rămâne doua suflete siameze; nu pot fi despărțite. Nici timpul, nici distanța, nici viața, nici moartea nu le pot separa. Ele nu respiră decât împreună.

Până la ora îmbrățișării fizice, te voi îmbrățișa mental, privind poze, plimbându-mă prin parcuri, mirosind pașii ce ne-au purtat pe-acolo, visându-te cu ochii deschiși.

Să nu uiți nicicând, draga mea, ți-am dat sufletul în prima clipă când ți-am declarat iubirea, iar acum iși are culcușul acolo, înăuntrul tău, la un loc cu sufletul tău.  Când îți va fi dor de mine, privește-ți interiorul! Eu sunt acolo! Acum, mâine și mereu! Te iubesc!

%d bloggers like this: